Satul cu doar 3 familii: biserică vândută la 0,5$; odinioară viață

În prezent, locuințele lăsate în moarte, curțile înflorite de vegetație și structurile neglijate conservă semnele unei comunități în care ceasul părea să se fi suspendat. Într-una dintre biserici, calendarul a rămas deschis la septembrie 2002, reprezentând o metaforă a căderii satului, menționează Daily Mail.

Conform informațiilor din 2021, în Solsgirth se numărau doar câteva familii. Garry Workman, unul dintre puținii rezidenți ai localității, a explicat această schimbare în cadrul unui interviu acordat publicației Manitoba Co-Operator:

„Odinioară, era o localitate plină de viață, cu afaceri, case și locuitori. Acum, în sat mai trăiesc doar trei familii, dacă mă număr și pe mine printre ele.”

Citește și„Sunt multe cazuri de violență în școli, dar nu se anunță pentru a nu se distruge prestigiul instituției”. Ce spune profesorul care cere protecție legală pentru dascăli

Workman s-a întors în Solsgirth în 1962, după ce a pierdut tatăl, și a început să lucreze în agricultură. În deceniile ce au urmat, numărul locuitorilor a scăzut treptat, iar numeroase case și clădiri au rămas neocupate.

Satul se află pe autostrăzile Yellowhead, la partea sudică a Parcului Național Riding Mountain. În prezent, casele abandonate și curțile înflorite cu buruieni evidențiază un contrast puternic față de imaginea comunității prosperă de odinioară.

Recomandări Video

• Călin Georgescu a fost audiat la DIICOT într-o anchetă penală în care se fac …

• Zeci de copii s-au simțit rău într-o excursie, după ce au vizitat o stână din …

• Violențe în școlile din România. Doi copii, bătuți de o femeie în Argeș, iar un …

Localitatea a mutat amplasamentul pentru a se alinia cu calea ferată.

Solsgirth nu a fost întotdeauna în poziția sa actuală. La început, localitatea se numea Toddburn și se afla la aproximativ 10 kilometri la nord. Când s-a modificat traseul planificat al căii ferate, comunitatea a migrat pentru a rămâne aproape de noua rută.

Fotograful Dave Conlon, care a capturat fotografii ale zonei abandonate, a descris această transformare astfel:

„Întregul oraș s-a mutat și a urmat calea ferată.”

În timpul fasetă sa de prosperitate, Solsgirth se distingea ca un nod esențial pentru comunitatea din jur. Stația de tren, comerțurile și instituția de învățământ constituiau elemente cotidiene, dar aceste facilități au dispărut odată cu scăderea numărului de locuitori.

Printre structurile care încă dețin amprente din epocă se găsește Biserica Anglicană St. Stephen, edificată în 1906. Interiorul a rămas practic nealterat, iar dintre lucrurile conservate se remarcă scaune din lemn și volume sacre, printre care o Biblie Oxford veche.

O altă structură semnificativă este Biserica Greco-Catolică Ucraineană Holy Ghost, transformată dintr-o școală ce a închis în 1958. Cupolele ei au fost sculptate manual de Michael „Mike” Swistun, un tâmplar local, ex‑circ, recunoscut ca cel mai puternic om din lume.

În 2002, cele două biserici au desfășurat ultimele slujbe, separându‑se cu doar patru luni. În total, aproximativ 50 de credincioși, atât din prezent, cât și din trecut, s-au reunit pentru a-și lua rămas‑bun.

Într-un pas surprinzător, Biserica Anglicană St. Stephen a fost cedată Muzeului Regional Prairie Mountain cu un singur 1 dolar canadian, însă proiectul de relocare nu a fost finalizat. Proprietatea Bisericii Holy Ghost a trecut în mâinile unor cumpărători privati, care aveau planuri de a o reconverti într-o locuință. În cadrul unei inspecții din 2016, constatăm că lucrările rămân incompletă.

Printre arbori și vegetație dezordonată, unele case vechi se pierd aproape complet. În anumite locuințe, obiecte personale persistă, sugerând că proprietarii au plecat fără să revină.

Într-una dintre clădirile satului, un television antic se află deasupra unei mașini de spălat, iar tablouri înrămate și obiecte casnice sunt dispersate în încăperi. În altă cameră se găsește un morman de căciuli de baseball colorate.

Aceste resturi ilustrează modul de viață din trecut și modul în care abandonul a schimbat treptat localitatea.

Care sunt motivele care au transformat Solsgirth într-un sat aproape pustiu

Scăderea populației din sat ilustrează schimbările prin care au trecut multe comunități rurale din Canada. În timp ce fermele au crescut în dimensiune și activitățile comerciale s-au mutat în centre urbane, un număr tot mai mare de familii au abandonat zonele mici.

Magazinele, școlile și alte facilități au dispărut treptat, iar comunități precum Solsgirth au înregistrat o pierdere semnificativă a rezidenței.

În prezent, numai câteva familii și structurile care încă există evocă epoca de prosperitate. Bisericile lăsate abandonate, locuințele învelite de vegetație și calendarul fixat pe septembrie 2002 formează o imagine a unui sat în care trecutul pare să fie în permanență înghețat.