Viața după inundație: Un român revine în Praid și deschide o pensiune

La un an de la închiderea salinei din cauza inundațiilor, reporterii de la HotNews au revenit în Praid pentru a discuta din nou cu familiile afectate. Schimbările survenite după 365 de zile de la promisiunile făcute de primăria Praid și de perioada de „șomaj tehnic” impusă de conducerea Salprom au adus comunitatea într-un punct critic, unde aceasta se confruntă cu perspectiva unei adaptări forțate sau a unei eventuale plecări către alte orașe.

Schimbări dramatice au avut loc în viața lui Laszlo Endre, care a inaugurat acum 30 de ani primul restaurant din Praid. În urma unei discuții avute cu un an în urmă, acesta a menționat două temeri majore, care și-au găsit confirmarea ulterior.

Attila, 38 de ani, se afla în fruntea protestelor din Praid cu un an în urmă, fiind îngrijorat atât de soarta salinei, cât și de investiția sa: o pensiune construită cu fondurile acumulate în Danemarca. Care este situația sa actuală?

Citește șiDunărea rămâne la un nivel critic. Comitetul Bala-Cernavodă, convocat pentru noi măsuri. Au fost reluate lucrările de dragare

Declarațiile primarului UDMR din Praid, Laszlo Nyagrus, ar putea oferi detalii suplimentare.

Salprom, Societatea Națională a Sării, are conducători pe Constantin Dan Dobre și Elena Murarașu, iar președintele Consiliului de Administrație este George Doboranțu. Care sunt ceilalți lideri ai acestei instituții?

Ambrozie Irineu-Darău (USR), actualul ministru al Economiei, care a implementat schema de compensare, are 10 ani de experiență în diaspora, în Franța.

• Laszlo Endre și-a deschis, în urmă cu 30 de ani, primul restaurant din Praid. În urmă cu un an, când am vorbit cu el, el a zis că are două frici. Ambele s-au adeverit.
• Tot în urmă cu un an, Attila, în vârstă de 38 de ani, era în prima linie la protestele din Praid. Era furios pentru soarta salinei, dar și a investiției sale: își construise o pensiune, cu banii câștigați în Danemarca. Ce face el acum?
• Și ce spune primarul UDMR Laszlo Nyagrus din Praid.
• Salprom, Societatea Națională a Sării, este condusă de Constantin Dan Dobre și Elena Murarașu, iar șeful CA este George Doboranțu. Cine sunt ceilalți șefi?
• Ministerul Economiei, cel care a aplicat schema de compensare, este condus acum de ministrul Ambrozie Irineu-Darău (USR), el însuși cu 10 ani de lucru în diaspora, în Franța.

Praid este acum o zonă care emană un miros puternic de descompunere, la un an de la evenimentul care a schimbat radical situația. O poartă metalică dublă, asigurată cu un sistem de închidere, separă comuna de locul care a reprezentat inima regiunii: Salina Praid, de acum inaccesibilă pentru cei peste 6.000 de locuitori.

Laszlo Endre a devenit unul dintre pionierii din Praid, inaugurând un restaurant în imediata apropiere a intrării în salină, acum trei decenii. După cum afirmă bărbatul, în vârstă de 66 de ani, localul său a reprezentat primul de acest fel în zonă.

Numele ales pentru pensiune este Telegdy, o denumire care onorează memoria lui Karoly Telegdy, fostul director al Salinei Praid. Acesta a fost un pionier în dezvoltarea turismului modern în regiune.

Nu există citat direct

Au fost sistate ultimele măsuri de sprijin, iar acum urmează o perioadă de disponibilizări masive. Este o perioadă dificilă pentru cei afectați.

Temerile sale legate de viitor au fost confirmate într-un timp relativ scurt –  scăderea numărului de turiști. O a doua îngrijorare i s-a împlinit acum. Afacerea lui Laszlo numără 12 angajați, pe care a reușit să-i păstreze timp de un an datorită sprijinului financiar de minimis oferit pentru un an companiilor private din regiune, pentru acoperirea cheltuielilor cu salariile. Mai precis, conform programului de asistență al Ministerului Economiei, un număr de 72 de firme locale au beneficiat de o finanțare nerambursabilă care a depășit 4 milioane de lei.

Laszlo a fost nevoit să reducă personalul după ce ajutorul a încetat să mai fie valabil la data de 1 iunie. Această decizie a implicat disponibilizarea a șapte angajați în total.

Cei doi copii ai săi, de 27 și 35 de ani, sunt acum mai implicați în gestionarea afacerii, în timp ce el adoptă o abordare mai degrabă de supraveghere, garantând buna funcționare a tuturor aspectelor.

Praid a reprezentat dintotdeauna o destinație atractivă pentru numeroși turiști, însă bărbatul afirmă că

„Nu a fost niciodată ușor în domeniul ăsta”

.

În urma unui eveniment dramatic care a avut loc într-o comunitate, oamenii au fost nevoiți să se adapteze rapid pentru a face față noii situații. Acest fenomen a generat o stare de „drama” în rândul locuitorilor, determinându-i să caute soluții pentru a-și reveni.

Acum câțiva ani, localnicii făceau coadă la masa lui în restaurant, după cum relatează el însuși. Extinderea activității sale cu o ofertă de cazare și un spațiu de luat masa mai mare a fost însă oprită brusc de inundația care a avut loc la salină.

În urmă cu doar 2-3 ani, oamenii așteptau la coadă pentru o masă la el în restaurant, își amintește el

, însă această perioadă a fost urmată de o schimbare drastică a planurilor sale.

Un român care a cunoscut greutățile sezonului turistic distruse de inundații relatează: afirmația lui reflectă impactul puternic al evenimentului.

„Ne-au distrus tot sezonul. Vara era perioada în care făceai bani, în rest era foarte greu. Foarte multe restaurante și pensiuni s-au închis”

,
a declarat el, descriind situația dificilă cu care s-a confruntat.

László Endre exprimă îndoieli cu privire la redeschiderea salinei.

„Ultimul an a fost foarte greu. Au crescut toate prețurile, avem și credit pe restaurant și nici nu știm cum îl vom mai plăti. Dacă nici sezon nu mai există, nu știu cât vom mai rezista, dar sunt optimist pentru că am credință. Dacă ai sănătate și credință, ai tot. Viața nu e ușoară pentru nimeni”

,
afirmă el.

O reflecție asupra trecutului a fost exprimată astfel:

„Ce a fost nu o să mai fie”

.
Această afirmație a fost făcută de o persoană a cărei experiență de viață a luat o turnură dramatică.
Fără a oferi prea multe detalii, putem spune că această persoană a cunoscut schimbări majore.
Viața sa, odată marcată de evenimente obișnuite, a luat o nouă direcție.
O nouă realitate s-a conturat pentru acest individ, care acum priveşte retrospectiv la ceea ce a fost.
Schimbarea a fost resimțită profund de către el, iar acum încearcă să privească înainte.
Oricine se confruntă cu o astfel de transformare este probabil să se întrebe ce urmează.
În acest context, se poate spune că o perioadă din viața sa a fost definitiv încheiată.

Acum, individul se străduiește să se acomodeze cu o realitate schimbată, însăși viitorul său fiind învăluit în incertitudine, ceea ce îl face să fie nesigur în privința pașilor următori.

Schimbarea este o necesitate, afirmă Endre, un om care a cunoscut transformări importante.

„Trebuie să schimbi, să faci altceva. Viața merge înainte, trebuie să te adaptezi și să nu te întorci niciodată înapoi”

.
Mulți încă păstrează speranța că salina se va redeschide și că totul va reveni la normal.
Și Endre, la fel ca toată lumea, păstrează această speranță.
Cu toate acestea, el are o viziune realistă:

„Ce a fost nu o să mai fie”

.
Endre adaugă că trecutul nu se repetă și că nu crede că lucrurile se vor schimba înapoi.

La un an după inundația dramatică a salinei, viața localnicilor și a celui care și-a deschis o pensiune în Praid a luat o turnură diferită. Numărul turiștilor a scăzut drastic, conform spuselor unuia dintre localnici, care a afirmat:

„Din 600.000 de oameni, nu știu dacă au mai venit 50.000”

Un exemplu de adaptabilitate este oferit de Attila, Attila, care anterior deținea o mică unitate de cazare în localitatea Praid, pe care o gestiona în comun cu soția sa.

Attila, în vârstă de 38 de ani, se afla în fruntea protestelor care au avut loc în Praid cu un an în urmă.

Deznădăjduirea a cuprins totul la un an după evenimente. O închidere a avut loc, nu mult timp după ce salina Praid și-a oprit activitatea, la pensiunea deschisă de un român care anterior lucrase timp de 10 ani în sectorul hotelier din Danemarca.

Un an după inundarea dramatică a salinei, viața în Praid s-a schimbat semnificativ.

„S-a întâmplat exact ce ne așteptam, eu deja am închis pensiunea.”

În prezent, localitatea are oaspeți în număr de doar 10-15% din ceea ce obișnuia să primească.
Anterior, numărul de vizitatori ajungea la 600.000 de persoane, însă acum se estimează că abia 50.000 dintre aceștia au revenit.

Numărul de restaurante din sat a scăzut drastic, de la peste 12 la numai patru.

Viața lui Atilla a luat o turnură decisivă, determinându-l să renunțe la planurile de a părăsi țara, grație unei oportunități de afaceri profitabile. Adaptarea rapidă din punct de vedere economic este esențială, avertizează el, în caz contrar oamenii fiind nevoiți să ia calea exilului. În prezent, deține o afacere alternativă, care îi permite să se mențină pe loc și să facă față situației. „Oamenii trebuie să se adapteze foarte repede din punct de vedere economic, dacă nu, trebuie să plece. Eu am o altă afacere, de aceea pot să stau aici și să supraviețuiesc”.

Schimbarea în bine a adus-o noua lui afacere, care se bazează pe panouri publicitare și îi asigură veniturile necesare pentru a-și întreține familia, formată din soție și cei doi copii, de 1 și 3 ani.

Toată lumea are speranță . Însă,

„cu aceeași conducere locală, e greu să te gândești că se va schimba ceva. Nu vreau să văd viitorul fără o salină”

, declară bărbatul.

Comunitatea a traversat o perioadă dificilă în ultimul an, iar un locuitor descrie acest interval de timp ca fiind unul extrem de provocator pentru toată lumea.

„a fost un an greu pentru toată lumea”

Un anumit individ consideră că, în cazul în care respectiva mină de sare din Praid ar fi fost situată în Danemarca și ar fi reprezentat o atracție turistică, autoritățile daneze cu siguranță nu ar fi îngăduit un dezastru de asemenea amploare. În România, se pare că soluționarea problemelor este posibilă doar în urma producerii unor catastrofe, după cum afirmă acesta:

„În România, problemele se rezolvă, dacă se mai pot rezolva, numai după catastrofă”

Într-un context de maximă incertitudine, Laszlo Nyagrus, primarul localității, a făcut publice declarațiile sale, afirmând:

„Oamenii întreabă zilnic ce se va întâmpla”

Această afirmație subliniază îngrijorarea locuitorilor cu privire la viitorul comunității lor.

La un an de la catastrofa care a afectat mina de sare din Praid, Laszlo Nyagrus, primarul în funcție pentru al doilea mandat, reprezentând UDMR, își începe prezentarea în cadrul unei ședințe a primăriei. Întrebat despre evoluția situației în Praid, el își structurează răspunsul pe baza unui discurs redactat anterior, conținut într-un document care comemorează împlinirea unui an de la producerea dezastrului.

Un eveniment devastator a avut loc, conform spuselor primarului, care l-a descris drept „cea mai gravă catastrofă naturală și de infrastructură din istoria sa modernă”. Acesta din urmă a afirmat că Praidul a suferit o pierdere semnificativă, și anume subsolul, care era strâns legat de ceea ce făcea ca localitatea să fie cunoscută pentru turism și să asigure siguranța viitorului.

SALROM a lăsat o atmosferă de incertitudine persistentă, caracterizată prin trâbăială administrativă și răspunsuri evazive.

„Cea mai mare incertitudine este viața familiilor din Praid”

, afirmă acesta, subliniind că situația este una dificilă pentru comunitate.

În discuția despre comunitate, Laszlo Nyagrus, primarul, a arătat o expresie îngrijorată atunci când a fost întrebat despre locuitori, despre muncitorii din mine, despre proprietarii de pensiuni și despre cei care și-au pierdut sursele de venit. El a admis că o parte din minerii locali se află încă în șomaj tehnic. În același timp, a subliniat că nici administrația locală nu are claritate privind viitorul acestora după încheierea perioadei actuale,

nu știe exact ce se va întâmpla

după expirarea termenului în vigoare.

În Praid, un număr nedeterminat de locuitori au decis să părăsească localitatea.

În fiecare zi, sunt recepționate informații, însă SALROM este unica sursă oficială, restul fiind simple zvonuri. Populația este foarte interesată, adresând zilnic întrebări legate de momentul debutului lucrărilor, durata acestora și rezultatele preconizate.

Estimarea numărului de locuitori care au abandonat localitatea a fost făcută de către edil la aproximativ zece persoane, însă această cifră este susceptibilă de a crește ulterior.
Un anumit grad de incertitudine planează asupra acestei situații, deoarece evoluția acestui fenomen depinde în mare măsură de ceea ce se va întâmpla după implementarea șomajului tehnic.

„Depinde ce se va întâmpla după șomajul tehnic”

a afirmat edilul, lăsând loc de interpretări ulterioare.

În aceeasi perioadă, o altă persoană, Ilona, a fost surprinsă de reporterii HotNews vorbind cu emoție, arătând pe telefon o imagine a salinei trimisă de locuitorii din zonă.

„S-a mutat în Sovata”

, a menționat Laszlo Endre la restaurantul unde Ilona lucra anterior.

La un an după inundația dramatică care a afectat salina, un puternic sentiment de solidaritate a apărut în comunitate, după cum afirmă primarul.

„Important să fim uniți”

a declarat acesta, subliniind astfel importanța unității în fața situațiilor dificile.

Turismul a fost subiectul principal al discuției primarului, însă aproape 600.000 de persoane care o vizitau în fiecare an au devenit acum o amintire. Economia locală era puternic influențată de această activitate, deoarece fiecare vizitator contribuia la bugetul local. Vizitatorii erau dispuși să plătească 60 de lei pentru un bilet de intrare, după care alegeau să mănânce la un restaurant din zonă sau să se cazeze la una dintre pensiunile din sat.

Evaluarea numărului actual de turiști reprezintă o provocare, conform declarațiilor edilului. Motivul invocat este diferența semnificativă înregistrată în raport cu perioadele precedente, care a transformat procesul de numărătoare într-o sarcină dificilă. Mai exact, scăderea considerabilă a numărului de turiști care susțineau economia locală a îngreunat evaluarea.

La un an de la producerea catastrofei, starea de spirit a comunității este una complexă, locuitorii fiind afectați în moduri diferite. În urma discuțiilor cu aceștia, se observă că o parte sunt extrem de iritați, alții păstrează o atitudine optimistă, în timp ce uneori se manifestă și sentimente de nemulțumire.

„Unii sunt furioși, unii au speranță, unii sunt necăjiți”

a declarat el, evidențiind varietatea de emoții prezente în comunitate.

Încrederea și răbdarea sunt esențiale, potrivit primarului, care a adăugat că fără răbdare, progresul este imposibil.
El a subliniat că unitatea este crucială, afirmând că

„dacă nu suntem uniți, eu sunt convins că suntem pierduți”

.
Primarul a continuat:

„Este important să fim uniți”

.

Spunând în continuare, Laszlo Nyagrus a accentuat necesitatea unor răspunsuri transparente pentru comunitate. De asemenea, a abordat și ipoteza pe care numeroși locuitori sunt reticenți să o ia în considerare.

Schimbarea radicală a viitorului pentru Praid este imperativă, Praid necesitând o nouă perspectivă complet transformată.
Oricine poate concepe un viitor în care extragerea sării să nu mai fie o parte dominantă, însă nu una similară cu cea din trecut.
Praid ar trebui să se axeze pe resursele de sare și să păstreze în același timp reputația de destinație turistică balneară.

„Trebuie refăcută total viziunea pentru Praid. Putem imagina un viitor fără salină, dar nu cum a fost până acum. Praidul trebuie să se concentreze la sare și să păstrăm denumirea de locație turistică balneară”

În prezent, compoziția conducerii executive a Salprom și a Consiliului de Administrație este următoarea: nu sunt oferite detalii. Întrebarea rămâne pertinentă în contextul discuțiilor despre gestionarea salinei. Pentru informații actualizate, ar fi util să fie consultate sursele oficiale ale Salprom.

Societatea Națională a Sării, cunoscută sub numele de Salprom, este entitatea responsabilă pentru administrarea salinei din Praid. În prezent, conducerea acestei societăți naționale este structurată astfel:

Constantin Dan Dobrea ocupă poziția de Director General, în timp ce Elena Murarașu are rolul de Director Comercial, după cum reiese din lista prezentată.

• Director General: Constantin Dan Dobrea
• Director Comercial: Elena Murarașu.

Funcțiile cheie sunt ocupate de Constantin Dan Dobrea în calitate de Director General și de Elena Murarașu ca Director Comercial.

Organismul decizional, cunoscut sub numele de Consiliul de Administrație, funcționează deja.

Următorii sunt membrii Consiliului de Administrație:

• George Doboranțu ocupă poziția de președinte al Consiliului de Administrație.
• Funcția de președinte al Consiliului de Administrație este deținută și de Alin Miloaie.
• Printre membrii Consiliului de Administrație se numără Rocsana Dolores Ungureanu.
• Alți membri ai Consiliului de Administrație sunt Gabriela Alina Făniță și Voicu Cheța.
• În componența Consiliului de Administrație figurează Luiza Mihaela Haschka ca membru.
• Totodată, Răzvan Mihai Perțicaș și Zoltan Barbara sunt membri ai Consiliului de Administrație.

• George Doboranțu – Președinte C.A.
• Alin Miloaie – Președinte C.A.
• Rocsana Dolores Ungureanu – Membru C.A.
• Gabriela Alina Făniță – Membru C.A.
• Voicu Cheța – Membru C.A.
• Luiza Mihaela Haschka – Membru C.A.
• Răzvan Mihai Perțicaș – Membru C.A.
• Zoltan Barbara – Membru C.A.

La un an de la inundația dramatică care a afectat salina, viața locuitorilor din Praid a luat o turnură neașteptată. Un român care a revenit în țară din Danemarca a decis să-și deschidă o pensiune în localitate. Schimbările produse în viața sa și a celorlalți sunt remarcabile. Între timp, primăria și Salprom lucrează împreună pentru a gestiona situația. Nu au fost oferite detalii suplimentare despre măsurile luate de către acestea.

La un an de la evenimentul dramatic, un grup de persoane s-a adunat la intrarea salinei turistice pentru a comemora acea zi. Printre cei prezenți se numărau localnici, precum și reprezentanți ai diferitelor profesii, inclusiv ingineri și mineri. Evenimentul a avut loc pe 29 mai, data la care principalul motor economic al comunității locale a încetat să mai funcționeze.

La intrarea în mina turistică, acum sigilată, un individ a fixat o creație florală roșie. Lângă zidul deteriorat, pe partea stângă a intrării, rămăseseră luminări stinse și lămpi, abandonate de trecători în ultimele luni.

Nu există text direct citat.

În continuare, de cealaltă parte a porții metalice, se afla un pasaj care se pierdea în întunericul interior al minei.

Comemorarea a debutat în imediata vecinătate a intrării în salină. Tăcerea a durat câteva minute, întreruptă doar de zgomotul pașilor celor prezenți.

Nu au avut nici pancarte, nu au ținut nici discursuri

, însă ochii multora erau îndreptați spre poarta închisă, fără vreun cuvânt. Ulterior, grupul s-a deplasat către Canionul de Sare din Praid, situat la o distanță de aproximativ un kilometru și jumătate spre sud, de-a lungul drumului care urmează cursul pârâului Corund.

Un an a trecut de la inundația dramatică care a devastat zona, iar acum, la sfârșitul lunii mai, totul pare diferit. În loc de pregătirile pentru sezonul turistic, o atmosferă de liniște a cuprins pensiunile, magazinele și restaurantele care altădată erau pline de viață. Oamenii au făcut o oprire în zona Canionului de Sare, unde o fanfară a izbucnit într-un imn al minerilor, stârnind emoții puternice. Câțiva dintre cei prezenți au izbucnit în lacrimi în timpul concertului.

La un an de la producerea dezastrului care a dus la închiderea minei, clopotul a răsunat din nou, marcând un moment solemn. Comemorarea a avut loc într-o atmosferă încărcată de tristețe. Cei mai mulți dintre mineri au refuzat să acorde declarații reporterilor, priviți în tăcere sau s-au ținut deoparte.

Doar un singur miner a fost de acord să împărtășească câteva impresii.
Acesta a vorbit despre experiența sa.

Viața mea a luat o turnură dramatică după evenimentele recente. De la 1 iunie, voi intra din nou în șomaj tehnic, iar după aceea, totul se va încheia, probabil definitiv. Nu mai am încredere că se va redeschide vreodată. În prezent, fac tot ce pot pentru a-mi asigura familia, inclusiv un copil mic care este încă la școală. Sunt nevoit să caut soluții pentru a-mi continua existența.

„A fost foarte greu, cum să nu fie…”

Sunt constrâns să mă adaptez noilor circumstanțe și să-mi schimb modul de viață.

În vecinătate, soția unui miner se afla într-o stare de profundă tulburare, lăcrimând, pe măsură ce mulțimea începuse să se disperseze.

„Nu avem cuvinte azi. Nici de bine, nici de rău”

,
a declarat femeia, exprimându-și neputința și nedumerirea.

Trecerea timpului de la dezastrul care a afectat grav mina de sare încă lasă o umbră de incertitudine asupra locuitorilor din Praid. Unii rezidenți păstrează speranța că activitatea ar putea fi reluată în viitor. În același timp, alte voci din comunitate consideră că localitatea ar trebui să se adapteze la o viață fără exploatarea de sare.

Evenimentul dramatic din Danemarca a avut loc fără să existe responsabili identificați.

O catastrofă, zero vinovați

a afirmat sursa, confirmând astfel circumstanțele nefaste ale situației.

La aproximativ un an de la producerea fenomenului de inundare a salinei, o publicație a dezvăluit recent că singura măsură realizată efectiv din pachetul de urgență promis de către autorități a fost instalarea unor tuburi speciale. Acestea au scopul de a controla fluxul de apă al pârâului Corund. Se remarcă însă că această instalare a avut loc cu o întârziere de șase luni. În continuare, anumite proiecte rămân în stadiul de plan, cum ar fi betonarea albiei Corundului și construcția lacului de acumulare împreună cu barajul situat în amonte.

Corpului de Control al premierului a ajuns la anumite descoperiri, 2006 fiind anul în care riscul infiltrațiilor a devenit cunoscut în cadrul SALROM. În perioada cuprinsă între 2020 și 2025, fenomenul de infiltrații a reapărut în mai multe rânduri, necesitând închiderea temporară a salinei. În ciuda faptului că SALROM a beneficiat de fonduri alocate pentru efectuarea unor lucrări definitive, au fost realizate doar anumite intervenții cu caracter temporar.

În cadrul aceluiași reportaj, Constantin Dan Dobrea, directorul general al SALROM, a negat toate acuzațiile, afirmând că organizația sa a îndeplinit toate obligațiile. În discuția cu reporterii Recorder, acesta a fost întrebat de ce nu a demisionat, la care a răspuns:

„Pentru că am făcut tot ceea ce trebuia făcut respectând legislația în vigoare”

. Această declarație subliniază convingerea sa că a acționat corect.

Se remarcă faptul că, în ciuda declarațiilor făcute de fostul ministru al Economiei, Radu Miruță, în legătură cu schimbarea preconizată a conducerii SALROM pentru anul 2025, funcția de director general al companiei rămâne în continuare în mâinile lui Constantin Dan Dobrea.