Mandatul de șapte ani al Laurei Codruţa Kovesi, primului procuror-șef al Parchetului European (EPPO), se va încheia pe 31 octombrie. Începând cu 1 noiembrie, conducerea instituției va fi preluată de germanul Andrés Ritter, care ocupă în prezent funcția de adjunct; acesta a fost desemnat în martie de Parlamentul European și Consiliul UE pentru un mandat de șapte ani, conform News.ro.
Laurei Codruţa Kovesi a început mandatul său de șapte ani la 31 octombrie 2019, însă Parchetul European a inițiat oficial activitatea de investigare și urmărire penală la 1 iunie 2021, după aproape doi ani dedicați consolidării noii instituții europene.
În aceste condiţii, Comisia Europeană a publicat luna aceasta prima evaluare oficială a EPPO de la începerea activităţii, în urmă cu cinci ani, iar concluzia este favorabilă: Parchetul European este considerat „foarte eficient şi eficace”, cu o valoare adăugată deosebită în anchetele transfrontaliere.
Citește șiCE lansează Coaliția europeană pentru alfabetizare; PISA 2025 arată gravitatea
Analiza EPPO se completează cu un raport paralel care se referă la Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
Numărul anchetelor a înregistrat o creștere exponențială.
Laura Codruţa Kovesi a condus EPPO pentru aproape tot intervalul evaluat, iar raportul indică că numărul de investigații active a crescut de la 515 în 2021 la 3.602 la sfârșitul anului 2025; în același timp, valoarea activelor înghețate a escaladat de la 147,3 milioane la 1,13 miliarde de euro.
Kovesi a menționat în repetate rânduri dificultăți, iar raportul confirmă aceste aspecte: volumul de activitate depășește cu mult estimările inițiale, resursele sunt insuficiente, aplicarea regulamentului EPPO nu este uniformă în statele membre, iar cooperarea și schimbul de informații cu alte instituții se confruntă cu obstacole.
Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef european, susţine de mult timp că volumul de cazuri al biroului depăşeşte resursele acestuia, iar raportul de evaluare conferă acestui argument o nouă greutate statistică. Propria sinteză a concluziilor realizată de Comisie recunoaşte că ambiguităţile juridice din Regulamentul de înfiinţare al EPPO, punerea în aplicare inconsecventă în cele 22 de state membre participante şi nivelurile inegale de sprijin naţional încetinesc în continuare soluţionarea cazurilor individuale.
Primul raport de evaluare al Comisiei Europene privind Parchetul Public European a constatat că EPPO a consolidat în mod substanţial apărarea Uniunii împotriva fraudelor care afectează bugetul acesteia, încă de la începerea activităţii sale, la 1 iunie 2021.
Provocările cu care se confruntă EPPO.
Legiuitorii din Uniunea Europeană au proiectat Parchetul ca o structură mixtă, iar raportul susține că această decizie s-a dovedit corectă. Un colegiu central își are locația în Luxemburg, în timp ce procurorii delegați la nivel european își desfășoară operațiunile în cadrul sistemelor judiciare din țările membre, utilizând procedura națională în fața instanțelor din acele state. Nivelul central identifică legături între cazuri, companii și persoane, pe care serviciile naționale de urmărire penală, acționând separat, le-ar neglija cu siguranță.
În contextul implementării reglementărilor, evaluarea se dovedește mult mai puțin favorabilă. Aceasta indică existența unor ambiguităţi juridice în interiorul Regulamentului EPPO. Divergenţe semnificative în felul în care capitalele au pus în practică și au distribuit resurse pentru acest model, precum și fricţiuni recurente ori de câte ori biroul încearcă să interschimneze informații cu alte autorități. Sprijinul oferit de statele membre participante este inalegal, fapt care, în realitate, determină ca unii procurori delegați să se ocupe de dosare mult mai voluminoase decât corespondentii lor din alte țări.
Recuperarea fondurilor este punctul cel mai slab. Comisia doreşte dovezi mai concrete cu privire la rezultatele obţinute de birou odată ce un ordin de îngheţare se transformă într-o confiscare şi banii revin efectiv la bugetul UE. Cifrele privind confiscările măsoară mai degrabă activitatea decât rezultatul, iar raportul menţionează acest lucru fără eufemisme, scrie The European Post.
Raportul despre OLAF care însoteşte evaluarea EPPO, publicat la 18 septembrie, a constatat că în linii mari, cadrul juridic al OLAF este adecvat scopului, dar aceasta enumeră şi o serie de critici deja cunoscute: schimbul de informaţii, cooperarea cu procurorii din ţările vecine, accesul la informaţii financiare şi urmărirea slabă la nivel naţional atunci când OLAF recomandă recuperarea fondurilor.
Comisia Europeană își exprimă dorința de a efectua revizuire a regulamentelor antifraudă.
Ambele documente susțin același demers. În iulie 2025, Comisia a inițiat o revizuire a structurii antifraudă a UE, analizând modul în care OLAF, Parchetul European, Europol, Eurojust și directiva penală privind interesele financiare ale Uniunii se coordonează reciproc. În prezent, se planifică o evaluare comună a impactului, acoperă toate cele trei instrumente.
Momentul ales explică mai bine necesitatea decât concluziile. Negociatorii sunt implicați în discuții intense despre bugetul pe termen lung pentru 2028-2034, iar fiecare inițiativă de a furniza Uniunii noi instrumente de cheltuieli ridică aceeași întrebare din partea ministerelor de finanțe: cine va monitoriza fondurile ulterior? Un serviciu de urmărire penală, al cărui volum de dosare s-a înmulțit de șapte ori în patru ani, oferă o parte din răspuns, notează
Oficialii de la Bruxelles intenţionează acum să integreze concluziile raportului într-o revizuire mai amplă a arhitecturii antifraudă a UE, pe care Comisia a lansat-o în iulie 2025. Această revizuire va include o evaluare comună a impactului care va viza atât Regulamentul EPPO, cât şi Regulamentul OLAF şi Directiva PIF – instrumentul de drept penal care protejează interesele financiare ale Uniunii –, cu scopul de a elimina lacunele dintre Parchetul European şi organismele de anchetă care îi transmit cazurile.
Bruxelles trebuie să decidă ce măsuri va adopta în legătură cu acest document. O bătălie legislativă ar rezulta din reformarea regulamentului, iar nimeni nu își dorește o astfel de confruntare în timpul unei perioade bugetare intense. În prezent, ambiguitățile sunt înregistrate într-un act oficial. Legiuitorii nu lasă de obicei o listă de deficiențe publicată să rămână neexploatată pentru mult timp, iar următorul pachet anticorupție va face, aproape sigur, referire la aceasta, subliniază The European Post.
Trei priorităţi
Comisia a subliniat trei axe principale pentru următorul ciclu legislativ: se aspiră la un fundament probatoriu mai robust privind modalitatea de încheiere a dosarelor EPPO și valoarea recuperată de către anchetatori, la o diminuare a diferențelor în modul în care diversele capitale implementează regulamentul, și la o colaborare mai intensă în schimbul de informații cu Europol, Eurojust și OLAF, pentru ca pistele generate de o agenție să ajungă mai prompt la procurori.
Deficiența de probe menționată reprezintă exact obiectul pe care raportul de evaluare al EPPO îl urmărește să îl remedieze, iar mai multe state participante au fost supuse criticilor repetate din partea Comisiei pentru alocarea insuficientă de resurse procurorilor delegaţi. Această lipsă, conform raportului, subminează capacitatea oficiului de a transforma anchetele în condamnări.
În interesul cetățenilor, obiectivul concret este evident: fiecare euro obținut din fondurile UE prin intermediul dosarelor EPPO reprezintă o sumă pe care finanțele naționale sau viitoarele bugete nu trebuie să o reînlocuiască. Având în vedere că CE va prezenta propunerile sale privind structura de luptă împotriva fraudei după finalizarea evaluării comune de impact, raportul de evaluare al EPPO se prefigurează ca un reper în discuțiile despre prerogativele biroului și independența sa față de presiunile politice naționale.
Raportul Comisiei Europene prezintă concluziile.
Prezentăm în continuare concluziile raportului CE de 21 septembrie despre activitatea EPPO:
EPPO a reușit să instaleze la nivelul UE un mecanism de anchetă penală și de urmărire penală care funcționează cu eficiență, contribuind la îmbunătățirea semnificativă a peisajului național, care înainte era fragmentat.
Principalele sale succese se manifestă prin capacitatea instituțională pe care a consolidat-o, prin coordonarea anchetelor transfrontaliere pe care le-a susținut și prin dezvoltarea unor abilități operaționale inexistente până atunci.
Impactul adăugat la nivelul UE se evidențiază în toate situațiile, însă se manifestă în mod deosebit în domeniul coordonării și aplicării legii la nivel transfrontalier.
Relevanța sa se menține la un nivel ridicat, iar structura sa generală este, în mare parte, coerentă.
În acelaşi timp, EPPO este încă un organism relativ tânăr, care îşi desfăşoară activitatea într-un domeniu în care procedurile penale sunt complexe şi adesea de lungă durată. Prin urmare, impactul deplin al EPPO nu este încă măsurabil într-un mod precis şi cuantificabil. Deşi performanţa instituţională şi operaţională este bine demonstrată, vor fi necesare mai mult timp şi date mai mature pentru a evalua în mod eficient rezultatele la nivel de efect – precum condamnările definitive, recuperările financiare confirmate şi efectele de descurajare.
Mai mult, EPPO s-a adaptat la presiuni operaționale care s-au distanțat considerabil de presupunerile inițiale ale proiectului legislativ, în mod deosebit referitor la numărul de dosare și necesarul de resurse.
Sistemul operează și în condiții de restricții, printre care se numără ambiguități legale și fluctuația cadrului juridic și procedural la nivel național, aspecte care pot compromite coerența și eficiența operațiunilor EPPO.
Evaluarea scoate la iveală, de asemenea, zone ce necesită îmbunătățiri. Acestea includ:
(i) întărirea stocului de probe legate de rezultatele, hotărârile judecătorești și recuperările;
(ii) diminuarea diferențelor în implementarea la nivel național;
(iii) consolidarea drepturilor procedurale ale suspecților și ale persoanelor acuzate;
(iv) optimizarea regulilor EPPO referitoare la protecția datelor;
(v) întărirea colaborării și a schimbului de date cu părțile relevante și cu autoritățile din țările terțe.
O atenţie continuă acordată instrumentelor operaţionale, resurselor şi cadrelor juridice va fi esenţială pentru a ţine pasul cu formele de fraudă din ce în ce mai complexe şi digitale. Aceste constatări vor contribui la o reflecţie mai amplă în contextul revizuirii în curs a arhitecturii antifraudă a UE”.
COMENTARII / 0