Bărbații pierd un cromozom crucial odată cu înaintarea în vârstă, risc fatal

Conform ScienceDaily, pierderea cromozomului Y, care are un număr mic de gene cheie pentru dezvoltarea masculină, nu ar trebui să aibă un impact major asupra sănătății generale.
Acest cromozom are doar câteva gene esențiale pentru formarea caracteristicilor masculine, prin urmare, dispariția lui nu era considerată critică pentru starea de sănătate.

Schimbarea de paradigmă a avut loc deja. Ultimii ani de cercetare au demonstrat că dispariția cromozomului Y are implicații profunde asupra sănătății generale, putând chiar accelera declinul vital.

Cercetările au arătat că fenomenul de pierdere a cromozomului Y este mai frecvent decât se credea anterior. Numărul exact al persoanelor afectate nu este încă clar stabilit. Pierderea cromozomului Y a fost observată în special la bărbații înaintați în vârstă. Această pierdere poate avea implicații semnificative pentru sănătate.

Citește șiAmețeala pasagerilor în mașinile electrice: cauze și soluții

Noi descoperiri în domeniul detectării genetice au arătat că fenomenul de pierdere a cromozomului Y este destul de comun în rândul persoanelor de sex masculin înaintate în vârstă.

Pe măsură ce înaintarea în vârstă, 40% dintre bărbații de 60 de ani manifestă o scădere specifică, aceasta fiind mult mai frecventă la persoanele în vârstă, proporția ajungând la 57% în rândul celor care au ajuns la 90 de ani.

Schimbări nefaste pot surveni în urma expunerii prelungite la factori externi nocivi, precum fumatul și substanțele cancerigene, care pot accentua riscul de modificare genetică.

Nu toate celulele sunt afectate de această pierdere, rezultând un mozaic de celule care posedă și altele care nu posedă cromozomul Y.
Această situație este denumită mozaicism.

Atunci când un cromozom Y dispare dintr-o celulă, toate duplicatele viitoare ale acesteia vor suferi aceeași pierdere.
Acest fenomen are loc într-un mod cumulativ, afectând toate celulele care se divid ulterior.

Rezultatele cercetărilor de laborator arată că absența cromozomului Y în celule ar putea conduce la o creștere celulară accelerată comparativ cu celulele obișnuite, oferindu-le astfel un posibil avantaj în dezvoltarea țesuturilor și chiar a tumorilor.

În procesul de diviziune celulară, cromozomul Y se confruntă cu o susceptibilitate crescută. În urma unei erori, acesta poate fi omis și izolat într-o structură minusculă, delimitată de o membrană, care ulterior urmează să fie eliminată.

Anumite tipuri de țesuturi sunt mai predispuse la acumularea lipsei unui anumit cromozom din cauza diviziunii rapide a celulelor, ceea ce conduce la o susceptibilitate crescută la pierderea cromozomului Y în țesuturile cu celule în diviziune rapidă.

Semnificația unui cromozom de dimensiuni reduse este destul de semnificativă. Înțelegerea importanței acestuia poate fi vitală.

Cromozomul Y prezintă caracteristici unice în structura sa genetică. Spre deosebire de ceilalți cromozomi, care conțin mii de gene, acesta are un număr limitat de gene care codifică proteine, fiind vorba despre 51 de gene. Acestea sunt prezente în număr variabil de copii, însă acest număr mic de gene îl face să fie considerat un cromozom cu o structură genetică deosebită.

Funcțiile sale în organism sunt mai ample decât se credea anterior, fiind asociate, printre altele, cu determinarea sexului masculin și reglarea proceselor de producție a spermatozoizilor.
Însă, se consideră de mult timp că rolul său se limitează la aceste aspecte.

În mediul de laborator, se observă că celulele sunt capabile să continue să existe chiar și după ce au suferit pierderea cromozomului Y, ceea ce a consolidat ipoteza că acest cromozom nu are un rol fundamental în funcționarea de bază a celulelor.

Cromozomul Y suferă transformări semnificative în procesul de evoluție.
La începutul dezvoltării, anumite specii de marsupiale înregistrează pierderea acestui cromozom.
În cazul mamiferelor, de aproximativ 150 de milioane de ani, cromozomul Y a cunoscut o reducere considerabilă în dimensiuni.
În plus, la unele rozătoare, cromozomul Y a dispărut în totalitate și a fost ulterior înlocuit cu o altă structură genetică.

În trecut, se considera că impactul pierderii cromozomului Y mai târziu în viață este neglijabil.

Există o asociere între anumite afecțiuni medicale și o durată de viață redusă. Cercetările au arătat că înaintarea în vârstă poate avea consecințe nefaste asupra sănătății.

Surprinzător, cercetările recente infirmă presupunerile inițiale, sugerând o legătură între dispariția cromozomului Y și probleme grave de sănătate.
Această pierdere a fost asociată, conform studiilor, cu afecțiuni cardiovasculare, dar și cu tulburări de natură neurodegenerativă, precum și cu apariția cancerului.

În cazul bolilor renale, se observă o legătură între îmbătrânirea și pierderea cromozomului Y în celulele renale, care apare într-o măsură mai mare. De asemenea, cercetările efectuate pe bărbații cu vârsta peste 60 de ani au arătat că cei cu un număr mai mare de celule care au pierdut cromozomul Y prezintă un risc crescut de infarct miocardic.

O legătură între scăderea unui anumit cromozom și agravarea simptomelor COVID-19 a fost descoperită, ceea ce ar putea oferi o explicație pentru ratele de mortalitate mai mari în rândul bărbaților.
Pierderea cromozomului Y a fost corelată cu un progres mai sever al bolii COVID-19.

Această condiție este observată într-o măsură mult mai mare la persoanele care suferă de Alzheimer.

pierderea cromozomului Y

este frecvent însoțită de alte anomalii în cadrul celulelor canceroase.

• nu este cazul aici, deci se lasă spațiu liber

De fapt, numeroase studii confirmă aceste legături, iar celulele canceroase prezintă adesea această pierdere cromozomială.

corectat la

Rezultatele cercetărilor scot în evidență o conexiune între dispariția cromozomului Y și multiple forme de cancer, precum și o rată de supraviețuire redusă în rândul pacienților cu această afecțiune.
În cadrul celulelor canceroase, pierderea cromozomului Y este frecvent însoțită de alte anomalii cromozomiale, potrivit numeroaselor studii care confirmă aceste legături.

Este oare vorba despre cauză ori despre efect?

Încă rămâne un mister legat de modul în care dispariția unui anumit cromozom este direct corelată cu apariția bolii.
Procesul de determinare a acestei legături cauzale se confruntă cu dificultăți.
Uneori, repararea sau evoluția bolii țesuturilor poate duce la o multiplicare a diviziunilor celulare, ceea ce ar putea ridica probabilitatea de a pierde un anumit cromozom.

Factori genetici par să aibă o influență și asupra acestui fenomen. Se estimează că aproape o treime din diferențele individuale în ceea ce privește pierderea cromozomului Y au o bază ereditară, fiind asociate cu aproximativ 150 de gene care reglementează controlul ciclului celular și riscul de cancer.

Rezultatele experimentale sugerează un impact considerabil și direct.
În cadrul unei cercetări, rozătoarele de laborator cărora li s-au administrat celule hematopoietice cu o deficiență specifică a cromozomului Y au prezentat o incidență crescută a unor tulburări asociate procesului de îmbătrânire, printre care reducerea capacității cardiace și, în ultimă instanță, insuficiența cardiacă.

Se observă că dispariția cromozomului Y are o legătură directă cu modul în care se dezvoltă cancerul. Melanomul ocular este un exemplu de tumoră care poate deveni mai agresivă și mai rapidă în creștere atunci când cromozomul Y lipsește, afectând mai frecvent bărbații.

Nu există text în citat

Această pierdere poate juca un rol în ceea ce privește cancerul și evoluția lui.