Potrivit sursei Futura Sciences, gena gustului ar putea fi motivul pentru care anumite alimente sunt considerate de unii insuportabile, în timp ce alții le consumă fără să întâmpine nicio dificultate.
Studii recente au scos la iveală faptul că modificările la nivel genetic au un impact semnificativ asupra percepției mirosurilor și, în mod special, asupra gustului amar.
În realitate, particularitățile biologice care diferențiază oamenii sunt mai accentuate decât obişnuinţa sau educaţia alimentară atunci când vine vorba despre preferinţele culinare.
În interiorul cavității bucale și pe suprafața limbii, anumite celule specializate sunt responsabile cu detectarea moleculelor alimentare. Acestea joacă un rol crucial în procesul de percepție a gustului, prin transmiterea informațiilor către creier, care este cel care interpretează în cele din urmă senzațiile gustative.
Citește șiDe ce are nevoie de fapt sistemul tău imunitar înainte de sezonul rece. Cum te protejezi de răceală și gripă
Acest proces pare simplu
, însă realitatea este că variațiile genetice pot modifica complet acest mecanism de percepție.
Un grup de cercetători a descoperit că TAS2R38 este gena care joacă un rol crucial în această situație. Funcția acestei gene este de a codifica un receptor care are o legătură directă cu modul în care oamenii percep gustul amar. În raport cu varianta genetică moștenită, un anumit compus amar poate fi perceput fie ca fiind foarte puternic, fie aproape deloc.
Există două categorii distincte de oameni atunci când vine vorba despre percepția gustului: „Super-tasters” și „non-tasters”, care reprezintă lumi complet diferite în ceea ce privește experiența culinară. Abilitatea de a distinge între diferitele gusturi variază semnificativ între aceste două grupuri.
Cercetătorii clasifică oamenii în diverse categorii în funcție de modul în care percep gusturile.
Există persoane extrem de sensibile la anumite arome, în special la cele amare, cunoscute sub numele de „Super-tasters”.
Pe de altă parte, „Non-tasters” sunt aceia care detectează aceste substanțe cu o sensibilitate mult mai scăzută.
Abilitățile de percepție gustativă variază considerabil între aceste două extreme.
„Super-tasters” sunt persoanele cu o sensibilitate ridicată la arome, mai ales la amar. „Non-tasters” detectează aceiași compuși mult mai slab.
a fost restructurat la:
a rescris la
Cercetătorii clasifică oamenii în diverse grupuri în funcție de capacitatea lor de a distinge gusturile.
Există un grup de persoane foarte receptive la anumite gusturi, mai ales la cele amare, denumit „Super-tasters”.
În contrast, „Non-tasters” percep aceste substanțe cu mult mai puțină acuitate.
Capacitatea de a distinge gusturile diferă semnificativ între aceste două tipuri.
Am ajuns la varianta finală:
Capacitatea de a distinge gusturile diferă semnificativ între oamenii care au o reacție puternică la anumite gusturi și cei care au una slabă.
Cercetătorii au identificat două grupuri distincte: „Super-tasters”, persoane foarte receptive la anumite gusturi, mai ales la cele amare și „Non-tasters” care percep aceste substanțe cu mult mai puțină acuitate.
Deosebirea dintre oameni în ceea ce privește preferințele alimentare nu are legătură cu personalitatea sau cu modul în care au fost educați. Această caracteristică este, de fapt, determinată de codul genetic însuși.
Super-tasters sunt adesea reticenți în a consuma alimente care conțin substanțe amare. Acest grup de persoane poate găsi varza de Bruxelles, cafeaua neagră sau anumite tipuri de băuturi vegetale deosebit de neplăcute.
Nu este un moft – este biologie
.
În realitate, aversiunea lor față de aceste alimente nu este o simplă preferință, ci mai degrabă o reacție biologică. Pentru super-tasters, compuși amari din alimente pot fi extrem de neplăcuți.
Un vechi semnal de alarmă, și anume amărăciunea, a existat timp de mii de ani ca mecanism de apărare.
Capacitatea de a detecta gustul amar a evoluat ca o caracteristică esențială pentru protecția umană. Acest fenomen nu este unul întâmplător, ci mai degrabă rezultatul unei selecții naturale, în cadrul căreia numeroase substanțe toxice din mediul înconjurător posedă această proprietate. Funcționalitatea receptorilor gustativi a operat de-a lungul istoriei evolutive a umanității ca un sistem de avertizare primordial.
Strămoșii noștri ar fi putut evita substanțe dăunătoare datorită unei aversiuni față de gustul amar.
În prezent, același fenomen îi determină pe anumiți indivizi să evite hrană care este, în realitate, sănătoasă.
Factorul genetic are o influență semnificativă, însă nu este singurul motiv decisiv în ceea ce privește preferințele alimentare ale oamenilor. Există o interacțiune complexă care determină de ce unii oameni au o dietă foarte variată, în timp ce alții sunt foarte selectivi în ceea ce mănâncă.
Factorii care influențează preferințele alimentare sunt mai complexi decât se credea inițial, gustul fiind doar unul dintre ei. Percepția noastră asupra alimentelor se poate schimba în timp, prin expunerea repetată la diverse alimente. De asemenea, experiențele din copilărie, tradițiile culinare și înaintarea în vârstă au un impact semnificativ asupra preferințelor noastre alimentare.
Interacțiunea dintre factorii biologici și mediul înconjurător are un impact semnificativ asupra modului în care oamenii percep gustul. Acest proces este profund influențat de starea generală de sănătate a individului și de anumite obiceiuri alimentare. În esență, funcționarea receptorilor gustativi este condiționată de o serie de factori, inclusiv mediul, care interacționează continuu cu biologia umană.
Factorul genetic joacă un rol crucial în determinarea sensibilității noastre la anumite alimente, în timp ce experiențele culinare modelează această sensibilitate pe parcursul vieții.
COMENTARII / 0