Peste 350 de milioane de intervenții chirurgicale se desfășoară anual în întreaga lume cu anestezie generală, însă modul exact în care substanțele utilizate pentru a adormi pacienții funcționează rămâne încă neînțeles. Noile descoperiri ale cercetătorilor oferă o perspectivă mai clară asupra mecanismelor fundamentale ale creierului și dau indicii originale privind originea conștiinței, unul dintre marile mistere nerezolvate ale științei, a declarat BBC.
În 1797, amiralului britanic Horatio Nelson a trebuit să îi fie amputat brațul drept, după ce a fost rănit în Bătălia de la Santa Cruz de Tenerife. Operația i-a salvat viața, însă, potrivit legendei, singurul anestezic pe care l-a avut la dispoziție a fost o gură de rom.
În majoritatea perioadelor din istoria umanității, chiar și intervențiile de amputare se efectuaient cu pacientul complet conștient. 1846 a marcat introducerea anestezicelor, transformând radical această practică. De la acea dată, starea de conștiență putea fi suspendată temporar, indiferent de loc, timp sau pacient.
Citește șiAmprenta ascunsă a FIV în ADN: descoperiri la copiii prin fertilizare in vitro
În arsenalul anestezic există numeroase substanțe capabile să provoace pierderea conștiinței: de la gaze aparent inerte, precum xenon, care se utilizează rar, până la propofol, medicamentul predominant pentru inițierea anesteziei generale, cel mai folosit.
Nu se poate confirma cu certitudine dacă starea de inconștiență provocată de anestezice presupune suspendarea totală a funcțiilor cerebrale sau dacă anumite regiuni ale creierului au un rol mai semnificativ în acest context.
„Dacă analizăm scanările cerebrale, este clar că sunt unele regiuni mai sensibile care se opresc mai repede, iar asta ridică întrebarea dacă nu cumva acestea declanșează mai apoi oprirea generală a activității”,
Nick Franks, profesor de biofizică și anesteziologie la Imperial College London, a declarat.
Funcția talamusului și a altor zone din creier
Talamusul, o structură asemănătoare unui ou, amplasată în profunzimea creierului, funcționează ca un nod de legătură între diversele zone cerebrale, și se pare că este primul segment care își suspendă activitatea la administrarea anesteziei generale.
Talamusul are o funcție esențială în inițierea și susținerea somnului, printre altele. Prin urmare, anestezicele acționează prin
„deturnarea”
mecanismelor naturale ale creierului responsabile de gestionarea somnului?
Franks a menționat că, dacă un animal este anesteziat și apoi se stimulează o porțiune foarte precisă a talamusului, acesta poate fi readus la starea de veghe.
„Studiile arată că unii oameni care sunt în comă pot fi treziți prin stimulare talamică. Este o zonă critică pentru trezire.”
Alți cercetători susțin că cortexul cerebral reprezintă principalul „centru al conștiinței” și, în consecință, ar trebui să fie și zona în care anestezicele exercită cea mai mare influență.
Există, de asemenea, alte zone active. Ca exemplu, lobul frontal și lobul parietal. Lobul frontal se localizează exact în spatele frunții și coordonează numeroase activități avansate, cum ar fi gândirea critică. Lobul parietal este situat mai în spate și joacă un rol în prelucrarea informațiilor senzoriale, inclusiv simțul tactil.
„A treia stare”
în ceea ce privește conștiența
Totuși, s-au manifestat numeroase indicii privind posibilitatea ca creierul nostru să poată pătrunde într-o stare de conștiență intermediară, în care o persoană nu este nici vigilenă, nici adormită.
majoritatea oamenilor consideră că anestezia înseamnă pierderea completă a conștiinței și, implicit, a oricărei amintiri legate de evenimentele care se desfășoară în acel interval de timp. Totuși, acest fenomen nu se manifestă la toată lumea.
Unul din 15.000 de pacienți supuși unei intervenții chirurgicale ce necesită anestezie generală își pot aminti unele lucruri legate de operație după ce se trezesc – un fenomen cunoscut sub numele de „conștiență accidentală” sau „trezire intraoperatorie sub anestezie”.
Acești pacienți trec printr-o „a treia stare” de conștiență, undeva între adormire și trezire sau conștiență și inconștiență, potrivit anestezistului consultant Jaideep Pandit de la Oxford University Hospitals.
În faza experimentelor, Pandit a administrat pacienților un anestezic în combinație cu un relaxant muscular, însă a recurs la un garou pentru a evita ca medicamentul să paralizeze antebrațul.
Pandit a constatat că, în ciuda faptului că pacienții nu arătau semne de veghe sau de durere în timpul intervenției, o treime dintre ei reușeau să își strângă degetele la comandă. Acest fenomen permitea pacienților sub anestezie să miște mâna dacă doreau să facă acest lucru.
Conform declarației lui Pandit, se susține că acest lucru sugerează existența unei a treia stări de conștiență.
Conștiința este o problemă dificilă.
„Problemă dificilă a conștiinței” continuă să fie una dintre cele mai mari enigme nerezolvate ale științei. Examinarea schimbărilor care apar în momentul în care pierzi cunoștința contribuie la descifrarea marilor mistere nerezolvate ale științei.
Neurologul Andrea Luppi de la Universitatea din Cambridge se concentrează în mod particular pe conectivitatea funcțională, un indicator al modului în care diferite zone cerebrale interacționează și își sincronizează activitatea.
El utilizează imagistica prin rezonanță magnetică pentru a analiza creierul pacienților aflați sub anestezie. Această tehnologie poate măsura fluxul sanguin cerebral pentru a detecta efectele medicamentelor.
În mod obișnuit, acest tip de activitate neuronală prezintă un model atât de distinct încât poate acționa ca o „amprentă” pentru recunoașterea unei persoane.
În urma cercetării realizate de Luppi și echipa sa, s-a constatat că, în timpul anesteziei, structura cerebrală a fiecărui pacient se transformă mai puțin „unic” și se apropie semnificativ de cea a altor pacienți.
Creierul uman devine mai dificil de diferențiat când este sub anestezie, comparativ cu creierul altor primate, ceea ce indică că zonele cerebrale umane cele mai afectate de anestezie sunt, de fapt, cele care au evoluat cel mai recent.
În ce fel se manifestă experiența conștientă?
Potrivit lui Luppi, o trăsătură fundamentală a anesteziei constă în blocarea comunicării dintre regiuni îndepărtate ale creierului. În stare de conștiență, aceste zone ale creierului pot interacționa, chiar dacă nu există legături directe între ele.
Acest eveniment se produce, totuși, foarte rar în contextul creierului anesteziat, când doar regiunile interconectate direct par să
„comunice”
.
Luppi a demonstrat că nivelul de conștiență nu provine din funcționarea unei zone particulare a creierului, ci constituie o rețea generată prin coordonarea mai multor centre. Este asemănător cu situația în care se paralizează activitatea unui guvern prin colapsul sistemelor de comunicație ale unei țări.
Boris Heifets, profesor asociat în anesteziologie, medicină perioperatorie și
„Dacă găsiți pe cineva care să vă explice cum funcționează experiența conștientă, să îmi spuneți. Mi-ar plăcea foarte mult să stau de vorbă cu acea persoană.”
COMENTARII / 0