1.100 de zile reprezintă perioada de așteptare pe care pacienții din România o pot avea pentru a accesa medicamente noi, odată ce acestea primesc aprobarea de la Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA). Această întârziere, echivalentă cu aproximativ trei ani, înseamnă pierderi de timp prețios pentru pacienți și, pe termen lung, conduce la costuri mai mari pentru sistemul de sănătate.
Într-un interviu acordat în cadrul evenimentului „State of Health – The Milan Dialogue”, Patrik Jonsson – Executive Vice President & President, Lilly International, Eli Lilly and Company – a vorbit despre rolul pe care tratamentele inovatoare îl pot avea în reducerea complicațiilor și comorbidităților asociate unor boli precum cele cardiometabolice (diabetul de tip 2 și obezitatea), dar și despre oportunitatea pe care Europa (și, implicit, România) o are de a accelera accesul pacienților la inovație și de a investi mai mult în prevenție și intervenție timpurie, înlesnind accesul la soluțiile terapeutice inovatoare.
Populația se îmbătrânește, iar presiunea asupra sistemelor de sănătate se intensifică.
Citește șiCâți bani primești în concediu medical după un accident de muncă. Cum se calculează indemnizația
Întrucât populația se îmbătrânește, asigurarea unui finanțament durabil pentru sistemul de sănătate devine o problemă comună pentru numeroase guverne, inclusiv pentru România; întârzierea nu reprezintă o opțiune, deoarece costurile tratamentului acestor boli cresc odată cu trecerea timpului, explică Patrik Jonsson.
Importanța sănătății cardiometabolice depășește astăzi sfera sistemului de sănătate. Numai bolile cardiovasculare generează în Uniunea Europeană costuri de peste 282 de miliarde de euro anual, dintre care aproximativ 47 de miliarde de euro sunt asociate pierderilor de productivitate. Dincolo de impactul asupra sănătății, aceste date indică și implicațiile economice și sociale ale bolilor cardiometabolice. În acest context, obezitatea și diabetul de tip 2 – două afecțiuni strâns interconectate – ocupă un loc tot mai important în discuțiile privind politicile publice de sănătate, de la prevenție și diagnostic precoce până la accesul la tratament și gestionarea complicațiilor pe termen lung.
“Dacă, de exemplu, o persoană cu obezitate ajunge să dezvolte una dintre cele peste 200 de comorbidități posibile, inclusiv diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare sau anumite tipuri de cancer, costurile cresc. Așadar, beneficiul este foarte clar: cu cât poți interveni mai devreme, cu atât mai bine. Dacă poți preveni boala, aceasta este cea mai bună variantă”, declară Patrik Jonsson.
A doua cea mai bună opțiune este să reprezentată de intervenția timpurie și, bineînțeles, de începerea tratamentului de către cei care au nevoie de el.“Economiile se văd ulterior; când amâni tratamentul cu o terapie nouă și inovatoare, nu eviți costurile, ci doar le împingi mai departe, către spitale. Aceasta este realitatea. Astăzi avem posibilitatea de a îmbunătăți și de a prelungi viețile oamenilor, numai că aceasta este o alegere pe care România trebuie să o facă”, adaugă Patrik Jonsson.
Îngrijirea cardiometabolică, de la prevenție la acces la tratament
Obezitatea este încă percepută eronat, și puternic stigmatizată, ca un rezultat al stilului de viață și ca o responsabilitate ce îi aparține în totalitate individului. În realitate, ea este o boală cronică, influențată și de numeroși alți factori, de la cei genetici și biologici, până la cei de mediu, și ar trebui tratată ca atare: “Dacă nu este tratată, orice persoană care trăiește cu obezitate – iar în prezent vorbim despre aproape două treimi din populația României – se va confrunta cu riscul de a dezvolta una dintre cele peste 200 de comorbidități asociate acesteia. Convingerea că obezitatea este o chestiune de alegere personală este incorectă. Toate datele științifice disponibile astăzi confirmă că ea este influențată de factorii de mai sus”, afirmă Patrik Jonsson.
Organizația Mondială a Sănătății raportează că, în întreaga lume, numărul adulților care suferă de obezitate a crescut de la 1990 până în prezent. În același timp, Federația Globală a Obezității prognozează că, până în 2030, 1 din 5 femei și 1 din 7 bărbați – peste un miliard de persoane – vor avea obezitate (IMC >30 kg/m²).
2025 a Atlasului Obezității arată că în perioada până în 2030, aproape 11 milioane de persoane adulte vor fi supraponderale sau obeze. În plus, după informațiile divulgate de Societatea Română de Chirurgie Metabolică, mai puțin de 4 din 10 persoane cu vârsta de 10 ani și mai mult au o greutate normală, aproape 1 din 4 suferă deja de obezitate, iar restul sunt supraponderale.
În ansamblu, situația este asemănătoare pentru persoanele cu diabet de tip 2. Conform Federației Internaționale de Diabet (IDF), în anul 2024, aproximativ 65,6 milioane de adulți din Regiunea Europeană erau afectați de această boală, iar 33,6% dintre ei — echivalentul a 22 de milioane de persoane — nu erau conștienți de diagnosticul lor.
În același an, datele furnizate de Federația Internațională de Diabet arăta că mai mult de 1,3 milioane de români cu vârste între 20 și 79 de ani (adică aproximativ 9% din populația adultă) suferă de diabet. Potrivit Federației Române de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, aproximativ 1 din 2 dintre aceste cazuri erau nediagnosticate sau nu primeau tratament.
Aceste date conturează dimensiunea provocării cardiometabolice la nivel local și aduc în discuție necesitatea unei abordări integrate, care să țină cont atât de prevenirea și managementul complicațiilor asociate, cât și de factorii care contribuie la apariția și evoluția acestor afecțiuni. Identificarea timpurie a persoanelor expuse riscului este însă doar o etapă a parcursului medical, care presupune ulterior acces la diagnostic, monitorizare și opțiuni adecvate de tratament. În România, acest parcurs aduce în prim-plan și modul în care obezitatea este abordată ca boală cronică, precum și accesul persoanelor cu diabet de tip 2 la opțiuni terapeutice compensate, inclusiv la clase mai noi de tratamente, precum GLP-1.
Facilitatea de a accesa inovația, de la rambursare la cercetare.
Multe dintre inegalitățile privind accesul la aceste noi soluții terapeutice ar putea fi eliminate prin rambursare, iar acest lucru (care se întâmplă deja în SUA) va fi posibil și în Europa atunci când țările de aici nu doar vor recunoaște obezitatea ca boală cronică, dar o vor și trata în același mod în care tratează acum toate celelalte boli cronice, susține Patrik Jonsson.
Reprezentantul Lilly a accentuat în același timp semnificația accesului pacienților la inovație, susținând că implementarea accelerată a noilor terapii în domeniul medical ar putea produce avantaje ce depășesc efectul individual al tratamentului.
Patrik Jonsson adaugă că
Înlesnirea accesului poate crea și condiții mai favorabile pentru participarea unei țări la studii clinice și la activități de cercetare și dezvoltare. La rândul său, acest lucru va facilita accesul pacienților și
COMENTARII / 0