Virus mortal de 3.700 de ani descoperit în manuscris medieval

În perioada Evul Mediu, cea mai mare parte a documentelor era scrisă pe pergament, un suport de înregistrare realizat din piele de oaie, capră sau vită, conform informațiilor furnizate de Euronews.

În paginile unor dintre cele mai cunoscute manuscrise antice europene, o echipă internațională de oameni de știință a descoperit dovezi privind variolei ovine (sheep pox), o infecție virală deosebit de contagioasă ce determină febră, leziuni cutanate și decesul animalelor.

ADN-ul recuperat din manuscrise vechi de un mileniu

Citește șiNoi recomandări pentru persoanele care lucrează în ture de noapte. Cum pot fi reduse tulburările de somn

Sub conducerea experților din University College Dublin, grupul, care include genetici, istorici, virologi și conservatori, a reușit să obțină ADN direct din pergamentul utilizat pentru crearea documentelor istorice.

Printre lucrările examinate se numără Evangheliarul din York (York Gospels), cu o vârstă de peste 1.000 de ani — considerat unul dintre cele mai prețioase manuscrise iluminate ale perioadei anglo-saxonă târzii —, precum și texte mai vechi, cum ar fi Glosarul Corpus de la Colegiul Corpus Christi din Cambridge, recunoscut ca unul dintre primele dicționare englezești.

„Identificarea ADN-ului vechi al agenților patogeni a schimbat complet modul în care înțelegem bolile infecțioase din trecut, iar acum arătăm că pergamentul poate păstra și el ADN‑ul patogenilor animali”, a precizat Louis L’Hôte, autorul principal al studiului.

O amenințare cu origini ce depășesc 3.700 de ani.

Analiza, publicată în revista Science Advances, a revelat că, în unele situații, diverse pagini din același document scris conțineau ADN al virusului variolei ovine. Această constatare indică faptul că animalele afectate au fost utilizate direct în fabricarea pergamentului.

Prin combinarea datelor genetice extrase din manuscrise cu mostre mai vechi, obținute din dinți de oaie din Epoca Bronzului, cercetătorii au demonstrat că acest virus amenință populațiile de animale de peste 3,7 milenii. În contrast cu variola umană, genomul variolei ovine a rămas extrem de stabil în ultimele milenii.

Variola ovină reprezintă o infecție transmisibilă care generează pierderi economice majore prin diminuarea producției de lapte și deteriorarea lânii, fără a exista dovezi că ar putea afecta indivizii umani. Cercetătorii speră că analiza evoluției genetice a virusului va furniza metode eficiente pentru combaterea acestuia în viitor.